In sus si in jos pe scara economica, multi americani care muncesc – si in special cei care cresc copii – sunt presati de timp, dorindu-si sa aiba mai mult pentru a-l dedica activitatilor de agrement (sau chiar doar dormitului).
In acelasi timp, cercetarile au indicat ca oamenii care sunt ocupati tind sa fie mai fericiti decat cei care sunt inactivi, indiferent daca ocupatia lor este intentionata sau nu.
O lucrare de cercetare publicata la sfarsitul anului trecut a investigat acest compromis, incercand sa identifice cat de mult timp liber este cel mai bun. Autorii sai au examinat relatia dintre cantitatea de „timp discretionar” pe care oamenii au avut-o – practic, cat timp petrec oamenii treji si facand ceea ce isi doresc – si cat de multumiti au fost de viata lor. (Unele exemple de activitati „discretionare” au fost privitul la televizor, socializarea, mersul la film, petrecerea timpului cu familia si a nu face nimic.)
Lucrarea, care a analizat date care acopera aproximativ 35.000 de americani, a constatat ca evaluarile angajatilor cu privire la satisfactia lor fata de viata a atins apogeul atunci cand aveau in jur de doua ore si jumatate de timp liber pe zi. Pentru persoanele care nu au lucrat, cantitatea optima a fost de patru ore si 45 de minute.
Cercetarea a urmarit o corelatie intre timpul liber si satisfactia de viata, dar nu a oferit o perspectiva definitiva asupra a ceea ce sta la baza acestei corelatii – „ceea ce este incitant, pentru ca aceasta este o lucrare in curs de desfasurare”, spune Cassie Mogilner Holmes, profesor la Anderson de la UCLA. School of Management si un coautor al lucrarii, care nu a fost inca revizuita de colegi sau publicata intr-o jurnala academica. Co-autorii lui Holmes sunt colegul ei de la UCLA Hal Hershfield si Marissa Sharif, profesor la Wharton, scoala de afaceri a Universitatii din Pennsylvania.
Corelatia pe care Holmes si colaboratorii ei au ajuns a persistat chiar si dupa ce au controlat varsta, sexul, rasa, statutul parental si alte variabile demografice ale oamenilor (desi nu au calculat modul in care cantitatea optima de timp liber varia in functie de acesti factori). Cercetatorii scriu ca descoperirea lor este un efect „mic”, dar totusi semnificativ, avand in vedere ca „exista o multime de alte variabile care joaca in evaluarea generala a oamenilor asupra satisfactiei lor in viata”.
Un experiment pe care cercetatorii l-au organizat a sugerat o posibila explicatie a corelatiei pe care au gasit-o. Ei le-au cerut participantilor sa-si imagineze si sa descrie cum ar fi sa aiba o anumita cantitate de timp liber zilnic, apoi sa raporteze cum s-ar simti despre acea alocare. „Ceea ce descoperim este ca a avea prea putin timp ii face pe oameni sa se simta stresati si poate ca asta este evident”, spune Holmes. „Dar interesant, acest efect dispare – rolul stresului dispare – odata ce te apropii de punctul optim.” Dupa acel moment, spune Holmes, subiectii au inceput sa spuna ca s-au simtit mai putin productivi in general, ceea ce ar putea explica de ce a avea mult timp liber poate simti ca au prea mult timp liber.
Nu este clar ce are de facut o persoana cu aceste constatari, deoarece timpul liber pe care oamenii il au de obicei are de-a face cu o varietate de factori, cum ar fi a avea copii sau un anumit grad de control asupra programului de lucru. Acestea fiind spuse, Holmes mi-a spus ca si-a impartasit cercetarile studentilor de la MBA din clasa ei despre fericire, iar unii dintre cei mai stransi de timp dintre ei au fost mangaiati de constatari: „Cred ca doua ore si jumatate creeaza un obiectiv frumos. ca, chiar daca cresteti putin mai mult din utilizarea discretionara a timpului, [va puteti astepta] ca aceasta sa se traduca intr-o mai mare satisfactie de viata.”
Daniel Hamermesh, un economist la Universitatea din Texas din Austin, care studiaza utilizarea timpului, a spus ca poate fi dificil de aflat relatia dintre timpul liber si satisfactia vietii. In primul rand, unele dintre datele analizate in lucrare au fost obtinute prin solicitarea oamenilor sa estimeze cat timp liber au, iar acele estimari pot fi nesigure. Pe de alta parte, este dificil sa spui in mod sistematic ce se califica drept timp „discretionar” si ce nu. „Fiecare minut pe care il avem este supus alegerii intr-un fel sau altul, constient sau nu”, noteaza el.
Desi Hamermesh nu a inspectat datele de baza din hartie, el a oferit cateva explicatii posibile (dar, noteaza el, greu de testat) pentru descoperiri. „Sa spunem ca toata lumea din jurul meu are doua ore de timp discretionar si, din anumite motive, am patru”, spune el. „Nu am prieteni cu care sa ma joc” – ideea lui fiind ca timpul liber al oamenilor ar putea fi mai putin implinitor daca nu il pot petrece cu altii.
O alta teorie: a avea prea mult timp liber ar putea provoca imaginea de sine a unei persoane. Pentru un barbat care isi ingrijeste familia, Hamermesh spune: „Daca am atat de mult timp pe care sa-l pot petrece, nu stiu, uitandu-ma la televizor, poate ca simt ca nu sunt un barbat adevarat”. (Acest sentiment ar putea fi legat de presiunea pe care multi oameni o simt de a parea utili si solicitati in timp ce concureaza pentru un loc de munca pe o piata competitiva a muncii.)
In timp ce satisfactia generala cu viata este o masuratoare modelata de multe variabile, Hamermesh a spus ca exista unele cercetari in special asupra modului in care oamenii se simt stresati in legatura cu timpul. „Poate ca nu este surprinzator”, scrie el in viitoarea sa carte, Spending Time: The Most Valuable Resource , „orice comutare care mareste timpul departe de munca reduce stresul”. Unele dintre cele mai mari reduceri ale sentimentului de stres din cauza timpului, noteaza el, provin din inlocuirea cu o ora de munca cu o ora de somn sau de vizionarea la televizor.
Un alt lucru pe care studiile arata ca ar afecta probabil bunastarea oamenilor este, pentru cei care isi permit, sa cheltuiasca bani pentru a cumpara timp liber – de exemplu, sa luati mancare la pachet in loc sa gateasca sau sa angajeze pe cineva care sa curete casa in loc sa o faca singur.
Intelegerea modului in care utilizarea timpului afecteaza bunastarea oamenilor poate fi dificila, deoarece obtinerea de dovezi experimentale ar necesita ca oamenii sa-si schimbe ritmurile obisnuite de dragul cercetarii. Totusi, Holmes a spus ca este interesata sa studieze modul in care succesiunea si structura timpului liber ar putea afecta placerea pe care o aduce. De exemplu, este mai bine sa-l grupati la inceputul sau la sfarsitul zilei sau sa-l dispersati pe parcursul zilei? Si la o scara mai mare, oamenii ar fi mai fericiti cu saptamana standard de cinci zile sau cu o saptamana cu patru zile de lucru mai lungi si un weekend de trei zile? Care este cel mai bun moment pentru a pleca in vacanta? Poate, se intreaba Holmes, fericirea nu inseamna doar cat timp liber au oamenii, ci si cand il au.
