Câteva urme de sânge după periaj pot fi puse ușor pe seama unei periuțe prea dure sau a folosirii incorecte a aței dentare. Dacă sângerarea apare frecvent, însă, nu ar trebui considerată normală.
Gingiile roșii, umflate, sensibile sau care sângerează pot indica o inflamație care merită evaluată într-un cabinet stomatologic. Afecțiunile gingivale pot evolua lent și, uneori, fără durere evidentă. Tocmai de aceea, reacția la primele modificări poate face diferența dintre o problemă ușor de controlat și una care necesită tratament mai complex.
Ce este parodontoza și cum evoluează?
În limbajul uzual, termenul parodontoza este folosit pentru parodontită, o boală inflamatorie care afectează gingia și structurile care mențin dinții în os.
Gingivita este o inflamație superficială a gingiei, fără pierdere osoasă. Atunci când este asociată cu acumularea de placă bacteriană, poate fi, de regulă, reversibilă prin îmbunătățirea igienei orale și prin curățare profesională. Netratată, aceasta poate evolua, în cazul unor pacienți, către parodontită, care afectează țesuturile și osul ce susțin dinții. Evoluția bolii poate fi încetinită și controlată, însă sunt necesare tratament și monitorizare pe termen lung.
Cum apare și ce factori cresc riscul?
Problema începe frecvent cu placa bacteriană acumulată la marginea gingiei. Dacă nu este îndepărtată eficient, aceasta se poate mineraliza și transforma în tartru, care nu mai poate fi eliminat prin simplul periaj sau prin folosirea aței dentare.
Riscul poate fi influențat și de:
-
igiena orală insuficientă;
-
fumat;
-
diabet, mai ales atunci când nu este bine controlat;
-
predispoziția individuală;
-
lipsa controalelor și a igienizărilor profesionale.
Fumatul poate masca unele semne ale inflamației, inclusiv sângerarea, iar diabetul, mai ales atunci când nu este bine controlat, poate crește riscul bolii parodontale și poate încetini vindecarea.
Semne pe care nu ar trebui să le ignori
Programează un consult dacă observi:
-
gingii roșii, umflate sau sensibile;
-
sângerări repetate la periaj ori curățare interdentară;
-
respirație neplăcută persistentă;
-
retragerea gingiei și dinți care par mai lungi;
-
sensibilitate sau disconfort la masticație;
-
spații noi între dinți ori mobilitate dentară.
Aceste manifestări nu confirmă singure diagnosticul, dar pot indica o problemă gingivală sau parodontală.
Cum se stabilește diagnosticul?
Medicul examinează gingiile și măsoară cu o sondă parodontală spațiul dintre gingie și dinte. Sunt verificate sângerarea, retracțiile, mobilitatea dinților și acumulările de tartru. Când este necesar, radiografiile ajută la evaluarea nivelului osului din jurul dinților.
Ce presupune tratamentul?
Tratamentul se adaptează stadiului bolii. Poate include instruirea pentru igiena de acasă, îndepărtarea profesională a plăcii și tartrului, curățarea suprafețelor radiculare și, în cazurile mai avansate, proceduri suplimentare. Apa de gură și gelurile gingivale pot fi recomandate ca adjuvante, dar nu înlocuiesc curățarea profesională și tratamentul cauzei.
Nu este nevoie să aștepți apariția durerii sau a mobilității dentare. Sângerarea care se repetă, halena persistentă ori retragerea gingiei sunt motive suficiente pentru o evaluare. Cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de a-i limita evoluția și de a păstra dinții naturali.
